Spre Vf Omu... dar numai pana la Bucsoiu ;))

   Si cum ne place noua mult sa mergem pe munte si am inceput ca niste incepatori cu Cascada Urlatoare si am continuat cu Cota 1400 din intamplare am zis de data asta sa o facem lata. Mergem la Vf Omu!
   Ne-am trezit noi de dimineata...foarte de dimineata (03.30 am) ne-am pus rucsacele in spate, ceva mai gros pe noi,niste sendvisuri si am pornit voios spre gara (de fapt ne-a dus mama si eram foaarte adormiti ) :D Trenul era unul personal...frig inauntru si cu zeci de minute intarziere in bord...dar am ajuns si in Busteni- la 6.00 am

   Inviorati de la aerul rece am pasit singuri pe strazile orasului in cautare de un indicator pe care sa scrie Vf Omu si am gasit

 Desi initial am zis sa urmam traseul cu dunga galbena,l-am lasat undeva in stanga soselei si am continuat pe cel cu dunga rosie.deci spre Gura Diham. Drum de masina, liniste, padure de jur imprejur, corturi adormite si cativa matinali care alergau sau doar isi beau cafeaua.

De o parte si de alta, drumul spre Gura Diham e impanzit de cei care fug de aglomeratia urbana si de plata facturilor si vin aici cu cortul sau in rulote...si nu ca ar fi cva rau in asta :D

  Noi ne-am continuat drumul si dupa apx 40 min eram la Gura Diham. De aici am inceput sa urcam prin poiana de la marginea padurii. Dupa 15 min de mers se face o ramnificatie: la dreapta spre Cabana Diham pe Saua Baiului (traseu cu triunghi albastru) si in continuare la stanga traseul cu dunga rosie spre Vf Omu. Ne afundam din ce in ce mai mult in padure si cum eram singuri pe acolo la acea ora fiecare zgmotot de frunza sau pasare imi face inima cat un purice...mai ales ca am intalnit urme de vite (pe care eu de frica le vedeam de urs)

  

Drumul ducea la cele 24 de izvoare care dau numele de Poaiana Izvoarelor.Vitele ale caror urme le-am vazut pasteau linistite in preajma cabanei. Aici ne-am oprit sa mancam, peisajul e de vis. Va recomand sa veniti la un picnic si sa va relaxati in aceasta poiana,e superb Ca sa va conving am pus si poze :)

Si cum eram in Bucegi... :)

   Si acu ca tot mancaram ;)) sa pornim la drum, ne-a cam furat peisajul dar noi tre sa ajungem la Vf Omu.De aici tot pe o poteca prin padure mergem spre Poienita Pichetul Rosu. In poiana gasim o ramnificatie spre dreapta care duce la Cabana Diham, dar noi ne continuam drumul inainte spre Prepeleag - Bucsoiu - Vf Omu la inca 4 si  1/2 ore de mers.

Rezervatia naturala Bucegi- abruptul Bucsoiului

  Dupa inca o jumate de ora de mers pe poteci din ce in ce mai abrupte si mai bolovanoase am intalnit grupuri de elevi imbracati mai mult de strada care coborau voiosi si nu prea obositi. I-am intrebat cat mai e pana sus, crezand ca vin de la Omu si ne ziceau k nu mult. Abia dupa ce am terminat de urcat si portiunea asta abrupta ne-am dat seama ca ei veneau de la cabana Malaiesti care era undeva mai jos de noi.

Drumul era din ce in ce mai greu iar potecile de pamant dispareau si eram nevoiti sa mergem pe unele foarte  inguste, cu pietre si la marginea prapastiei. Peisajul era frumos, eram din ce in ce mai sus si ne placea asta.Undeva in stanga, se vedea si zapada, iar ceata acoperea varful muntelui.pe drum am mai intalnit doua persoane care mergeau la cabana Malaiesti.acestia au intrebat unde mergem, am spus ca la Vf Omu si  ne-au indrumat sa urmam scurtatura Bucsoiu Mic (adik o stanca maaare), ca sa putem ajunge mai repede la Omu si sa inoptam acolo. Am facut intocmai si am inceput sa urcam prin padure, am pierdut marcajul si tot urcam printre crengi mai taras mai aplecati pana am ajuns in varf...adik pe o portiune de piatra unde ne-ar fi fost imposibil sa continuam cu adidasi...dincolo de ea se pare ca era drum spre Vf Omu.Eram de 7 ore pe drum si am zis sa ne intoarcem si sa mergem spre cabana Malaiesti, sa aruncam o privire. Ne-am intors si am pornit pe urmele celor doi. Poteca era la fel de abrupta si plina de pietricele, uneori imi era imposibil sa stau in picioare si mai luam cate un "dos" de pamant.

Lanturile dinspre  Prepeleac

Jos se vede Cabana, d si un rau care trece prin fata ei, dar noi am preferat sa ne intoarceam. La ora 18.30  eram inapoi la Gura Diham si destul de obositi (cel putin eu) sa mai mergem pe jos pana in Busteni asa ca am luat tractorasul si ne-am dus zgaltaiti pana la Gara. Inapoi am luat un tren care a mers cu aceasi repeziciune ca si de dimineata si am ajuns la Campina numai buni de somn... un somn bine meritat.

Va urma....